Toţi suntem pelerini în viaţă chiar dacă nu ştim acest lucru. Poţi nimerii din întâmplare sau să – o cauţi conştient. Important este să ajungem pe ea. Cei mai mulţi încep ca şi turişti. Iau cunoştinţă de elementele pelerinajului şi o aplică. O tură de anduranţă sau o alergare poate devenii pelerinaj, dacă în sufletul celui implicat apar acele impulsuri care duc la conştientizare. Următoarele gânduri vin să ajute în pregătirea conştientă a drumului. 

A porni la drum înseamnă schimbare. Pornim din cunoscut, obişnuit, confortabil, pentru a ajunge în necunoscut, neobişnuit, inconfortabil. Luăm cu noi ceva din lumea în care trăim acum, dar trebuie să lăsăm loc pentru a primi lumea care se va desfăşura înaintea noastră. A face loc înseamnă a sistematiza, a selecta, a evacua surplusul. A face loc înseamnă să lăsăm dorinţa să intre în sufletul nostru. Să ne asumăm deschiderea spre noile impulsuri. Să le lăsăm să ne atingă. Pornim cu gândul:schimbare pentru a continua. Să devenim persoana care am dorit dintotdeauna să fim. Imaginea spre care ne îndreptăm trăieşte în noi. Uneori poate fi mai palidă, neinteresantă. Trebuie să luminăm această imagine, să prindă viaţă. Să fie destul de atractivă pentru a trezi dorinţa puternică care să ne poarte. Trebuie să gustăm şi fiorul necunoscutului. Să fim conştienţi că realitatea va diferi de cea ce ne-am imaginat. Ne trebuie credinţă pentru a accepta şi curaj pentru a lăsa lucrurile să se întâmple. 

Pe drum trebuie să ştim două lucruri. Unde mergem şi de ce mergem. UNDE înţelegem fizic şi sufletesc. Ţelul fizic îl aflăm pe hartă. Cel sufletesc trebuie să-l trasăm în noi. Este un proces lung. Să găsim informaţii din trăirile altora. Să colindăm în gând noi meleaguri. E important să ştim unde mergem, dar trebuie să fim conştienţi că nu vom sosii exact acolo. Să ne împrietenim cu ideea, că se vor întâmpla lucruri noi, neobişnuite. A trăi sentimentul că suntem conduşi şi ocrotiţi este poate cea mai importantă realizare a pelerinajului nostru.

Nu putem face nici un pas fără să ştim DE CE. Să ne gândim: părăsim acest loc unde cât de cât ne simţim bine, pentru ceva care nu există doar în gândurile noastre. Ne dorim îndeajuns ca ea să devină realitate? Ne dorim destul să ajungem acolo? Asemenea ţelului şi deceul nostru va suferi schimbări. Se va amplifica, se va clarifica pe parcurs. Fiecare încercare o va face mai curată. Trebuie să ţinem în viaţă întrebările din sufletul nostru. Răspunsurile vor venii şi ele vor amplifica deceul nostru. Va fi nevoie de el în momentele de deznădejde. În plimbare pe uliţa satului lângă panoul informativ este uşor sp răspunzi la întrebarea –ce caut eu aici?-. Peisajul e frumos, oamenii prietenoşi, mă simt în siguranţă. Viaţa e frumoasă, înainte spre noi aventuri. Dar să ne gândim la răspuns într-o- altă situaţie: După 10 ore de mers, tocmai a început ploaia, nu ştim exact unde suntem. În jurul nostru o pădure deasă, copaci înalţi, vegetaţie bogată. Bănuim că mai avem 5 km până la locul de cazare, dar avem în faţă un drum care se împarte în trei direcţii. Pe hartă e trasat doar unul singur, semn nu am văzut în ultimul sfert de oră. Lumina e palidă şi după tufe se aude un mârâit straniu. Aici ne trebuie un răspuns convingător la întrebarea –Ce caut eu aici?- Tocmai acum? partea frumoasă e că răspunsul vine, exact atunci când e nevoie. O rază de lumină cade pe copacul pe care este semnul mult căutat. În seara aceasta vom avea un loc de cazare minunat, gazde primitoare şi drăguţe. Ne dăm seama că de fapt viaţa este minunată. Sufletul nostru se întăreşte prin faptul că am reuşit să rezolvăm o problemă grea. De asta suntem pe drum. Este un model care atestă că în viaţă toate problemele se rezolvă aşa. Trebuie să intrăm în desişul vieţii, să vedem de acolo ce este esenţial, să-l putem deosebii de neesenţial.Trebuie să credem puternic că direcţia bună se va arăta totdeauna în momentul cheie. 

De-a lungul drumului se formează o rutină. Să lucrăm de acasă la dezvoltarea ei. Cum începem ziua: cu rugăciune, cu meditaţie, cu armonizarea la segmentul care urmează. Cum să ne organizăm în timpul zilei. Trebuie să fim atenţi la drum, dar aceasta nu ne ocupă de tot. Vom trece prin locuri unde simţim atracţie puternică să ne ocupăm de treburi sufleteşti. Pelerinajul în grup are avantajul că liderul dictează o anumită ordine, care are logica ei. Să adaptăm ordinea noastră la condiţiile de teren. Să alegem segmente pentru rugăciune, meditaţie, dialog şi linişte. Aceste teme specifice pelerinajului să nu lipsească din rutina noastră zilnică. Să fim creativi şi să ne adâncim în viaţa sufletească. Pe de altă parte să fim vigilenţi, atenţi la detaliile mediului nostru din jur. Bineînţeles nu în aceeaşi timp, dar să alocăm timp pentru ambele. Astfel vom reuşi să curăţăm din noi epavele trecutului, să ne vindecăm rănile sufletului, care încep să doară în unele momente. Acum avem timp să le studiem din toate părţile. Le vom vedea altfel decât până acum. Astfel vom reuşii să pornim vindecarea acelor răni sufleteşti pentru care am pornit la drum. În rutina de seară să avem totdeauna o retrospectivă a zilei şi un moment de recunoştinţă. Putem chiar nota în agenda noastră, dar este important să punem în ordine trăirile zilei. Aşa punem bazele zilei de mâine, asigurăm pacea şi liniştea odihnei.